În data de 17 decembrie 2025, în cadrul grupului parlamentar A.U.R. din Parlamentul României, a avut loc dezbaterea publică intitulată „Drepturile persoanelor cu dizabilități – între provocări actuale și necesitatea unor politici publice eficiente”, un eveniment dedicat dialogului real între decidenți politici, specialiști și beneficiari direcți ai sistemului de protecție socială.
Dezbaterea a reunit profesioniști din domeniul asistenței sociale, reprezentanți ai instituțiilor de profil, cadre didactice implicate în educația persoanelor cu dizabilități mintale, precum și membri ai Asociației Naționale a Surzilor din România și ai Asociației Nevăzătorilor din România. Un rol esențial l-au avut chiar beneficiarii direcți, care au adus în prim-plan realitățile concrete și dificultățile zilnice cu care se confruntă.
Evenimentul a fost apreciat drept un real succes, întrucât a facilitat un dialog autentic între societatea civilă, organizațiile persoanelor cu dizabilități și reprezentanții politici, oferind premisele unei analize oneste asupra carențelor legislative și administrative din acest domeniu sensibil.
Un mesaj ferm pentru incluziune socială
Un moment central al dezbaterii a fost intervenția doamnei Prof. Univ. Dr. Cristina-Emanuela Dascălu, deputat A.U.R. de Iași și vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, care a subliniat importanța fundamentală a incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități.
Deputatul AUR a atras atenția asupra faptului că aceste persoane nu trebuie definite prin limitări, ci prin potențialul extraordinar pe care îl pot avea atunci când statul și societatea le oferă sprijin real.
„Societatea românească nu trebuie să îi abandoneze pe acești oameni. Chiar dacă vin cu o dizabilitate, ei pot avea un potențial extraordinar, capabil să marcheze comunitatea”, a declarat Cristina-Emanuela Dascălu.
Exemple concrete de reușită și modele internaționale
Pornind din experiența colaborării sale cu numeroase asociații de profil, deputatul a prezentat exemple concrete care demonstrează capacitatea persoanelor cu dizabilități de a contribui activ la societate:
– un tânăr cu autism din California devenit programator într-o companie de renume,
– o tânără cu sindrom Down care este sufletul cafenelei pe care o administrează,
– un tânăr cu dizabilități motorii care proiectează clădiri accesibile, contribuind la transformarea orașelor în spații incluzive.
Totodată, Cristina-Emanuela Dascălu a prezentat modele de bună practică din Finlanda, unde educația este adaptată fiecărui copil, dar și din Canada și Statele Unite, unde tehnologia asistivă este utilizată ca o punte reală către independență.
Intervenția sa s-a încheiat cu un apel ferm pentru dezvoltarea educației incluzive și consolidarea politicilor publice de integrare socială.
Sistem sufocat de birocrație
O altă intervenție relevantă a fost cea a domnului Grămadă-Huțanu Ovidiu-Nicușor, asistent social, care a atras atenția asupra birocrației excesive ce afectează grav sistemul național de asistență socială, mai ales în mediul rural.
Acesta a subliniat că asistentul social ajunge adesea blocat în activități administrative, deconectat de realitatea din teren, ceea ce întârzie sau chiar împiedică intervențiile necesare.
„Asistența socială ar trebui să se concentreze mai mult pe beneficiari și mai puțin pe documente stufoase, care în multe cazuri s-au dovedit inutile. Intervenția întârziată poate genera adevărate dezastre sociale”, a avertizat acesta.
De asemenea, a fost semnalată situația paradoxală în care tinerii absolvenți ai facultăților de asistență socială, deși bine pregătiți, nu reușesc să se angajeze, în ciuda discursului oficial privind deficitul de personal de specialitate.
Necesitatea unei reforme centrate pe oameni
Dezbaterea a reconfirmat necesitatea unei reforme coerente, care să pună în centrul politicilor publice omul, nu procedura, și a evidențiat importanța colaborării dintre instituții, profesioniști și decidenți politici.
Prin implicarea activă a deputatului Cristina-Emanuela Dascălu, evenimentul a transmis un mesaj clar: drepturile persoanelor cu dizabilități nu pot rămâne simple principii declarative, ci trebuie transformate în politici publice eficiente, umane și aplicabile.
