Fostul ministru al Educației din perioada Băsescu, Daniel Funeriu, și-a anunțat cu emfază candidatura la alegerile prezidențiale din 2024, într-un gest care a stârnit reacții ironice și critici dure. „Da, vreau să candidez la Preşedinţia României,” a declarat Funeriu joi seara, răspunzând la speculațiile generate de liderul UDMR, Kelemen Hunor, care i-a „vânturat” numele în lista posibililor prezidențiabili.
Funeriu, departe de a propune soluții concrete pentru crizele profunde ale României, a preferat să arunce vina pe partide: „Partidele politice, astăzi, sunt în situaţia în care trebuie să caute un candidat.” Această declarație reflectă mai degrabă lipsa de direcție a scenei politice decât vreo viziune proprie, iar dorința sa de a intra în competiție ridică întrebări serioase despre competențele și relevanța sa actuală.
Printre posibilii săi contracandidați, Funeriu nu l-a cruțat pe Crin Antonescu, fost lider PNL, pe care l-a descris acid: „E întors cu cheiţa de propriile ambiţii trecute şi neîmplinite. Vrea un rol proeminent şi vrea să pozeze în viitor candidat.”
Mai mult, Funeriu și-a exprimat disprețul față de ideea ca Eduard Hellvig, fost șef al serviciilor secrete, să fie propus drept candidat: „Propunerea de a avea un fost şef al serviciilor în postura de candidat la alegerile prezidenţiale… este una pe care am criticat-o. Propunerea este cel puţin neinspirată.” Deși criticile lui Funeriu par îndreptate spre alții, ele lasă impresia unei lupte interne pentru recunoaștere, în care atacurile devin substitutul unui program coerent.
Într-o încercare de a adăuga greutate candidaturii sale, Funeriu a publicat pe blogul personal un așa-zis program de guvernare, promițând că va aborda 40 de teme majore și 117 puncte esențiale. Însă limbajul său pretențios nu maschează lipsa unor soluții concrete, iar apelul său generalist – „Cele și cei – din clasa politică sau societatea civilă – care, alături de mine, vor să pună umărul la a da răspunsuri practice la aceste provocări sunt binevenite și bineveniți în demersul meu” – sună mai degrabă ca un strigăt de ajutor decât ca o chemare la acțiune.
Pe scena politică dominată de mediocritate și ambiții personale, lista vehiculată de Kelemen Hunor pentru coaliția de guvernare întărește impresia unui vid de leadership. Pe lângă Daniel Funeriu, sunt nominalizați Daniel David, rectorul UBB, Toader Paleologu și Crin Antonescu. Deși Hunor îi laudă ca având „calități intelectuale și umane”, mulți observatori consideră că acești candidați sunt doar fețe reciclate ale unei clase politice care a pierdut de mult contactul cu nevoile reale ale cetățenilor.
În timp ce România se confruntă cu crize economice și sociale acute, spectacolul ambițiilor politice sterile și al declarațiilor fără substanță nu face decât să adâncească prăpastia dintre clasa politică și cetățeni. Candidaturi precum cea a lui Funeriu nu par să ofere soluții, ci doar să alimenteze un joc de imagine lipsit de relevanță.
