Primarul comunei Smeeni, Andrei Ion, a reacționat public după apariția unui clip realizat în fața primăriei de către un candidat la funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău. Deși edilul PSD a fost acuzat de manipulare și de dezinformarea cetățenilor, reacția acestuia a evitat complet fondul problemelor și s-a transformat într-un atac emoțional, plin de supărări personale și acuzații fără acoperire.
Edilul a declarat că este „josnic” ca cineva „pe care nu-l cunoaște” să-l critice și că ar fi fost insultat printr-o „caracterizare fără bun-simț”. În loc să explice dacă acuzațiile privind manipularea cetățenilor sunt adevărate sau nu, primarul a ales o strategie des întâlnită în retorica PSD: victimizarea. Acuzațiile nu sunt combătute cu date, cu transparență sau cu argumente administrative, ci sunt respinse prin atacuri personale și prin încercarea de a transforma dezbaterea într-un conflict emoțional.
În loc să răspundă concret la întrebări de interes public – de exemplu, legate de investiții, de transparența cheltuirii banilor sau de proiectele comunei – edilul preferă să deplaseze discuția în zona afectivă, acuzând lipsa de respect și insinuând că este „nedreptățit”. Acest tip de discurs este formula clasică prin care unii primari evită responsabilitatea: nu răspund acuzațiilor, ci încearcă să creeze impresia că sunt atacați personal.
Mai grav este modul în care primarul încearcă să acrediteze ideea că un candidat la șefia CJ nu are dreptul să critice o administrație locală. Într-o democrație funcțională, orice candidat are obligația să analizeze situația din teritoriu, să discute cu oamenii și să semnaleze problemele. După logica primarului PSD, criticile la adresa administrației sunt ilegale dacă provin de la cineva „din afara comunei”.
Această închidere artificială a comunității – „noi cu treburile noastre, voi să vă vedeți de județele voastre” – este o strategie politică menită să împiedice orice formă de control public sau opoziție politică.
Mai mult, refuzul edilului de a aborda fondul problemei ridică alte semne de întrebare. Dacă în comuna Smeeni nu există manipulare, dezinformare sau probleme administrative, de ce primarul nu prezintă date clare? De ce nu arată situația investițiilor, a proiectelor și a cheltuielilor? De ce nu oferă oamenilor detalii concrete? Răspunsul este simplu: pentru că discursul emoțional este mai ușor de controlat decât transparența.
Declarațiile primarului Andrei Ion nu sunt un accident, ci o manifestare evidentă a unei mentalități administrative învechite: întâi atacăm, apoi ne victimizăm, iar la final evităm răspunsul real. Este o strategie prin care administrația locală încearcă să înăbușe criticile fără să ofere explicații, soluții sau măcar clarificări. Practic, cetățenii primesc emoție, dar nu primesc adevăr.
În final, reacția primarului din Smeeni nu clarifică absolut nimic din ceea ce i s-a reproșat. În schimb, confirmă indirect întrebările pe care oamenii și opoziția politică le ridică de ani de zile: câtă transparență există în administrația PSD? Câte decizii sunt luate pentru binele comunității și câte pentru binele partidului?
