Se spune că puterea poate schimba radical oamenii, transformându-i din indivizi obișnuiți în lideri autoritari. Deși nu este cazul lui Nicușor Dan, tentațiile succesului par să-i fi afectat luciditatea. Rezultatul excelent obținut pentru al doilea mandat la Primăria Capitalei pare să-i fi tulburat perspectivele de matematician și obiectivele de administrator dedicat. Pe ascuns, succesul l-a readus pe Nicușor Dan în mrejele ambițiilor politice, culminând cu anunțul că ar putea candida la președinția României.
Contextul creat de criza generată de deciziile Curții Constituționale, care au anulat alegerile prezidențiale, a deschis un loc tentant pe scena politică. Fără o pregătire solidă, alianțe sau un program concret, Nicușor Dan s-a autopropus, ghidat mai degrabă de visuri decât de o evaluare realistă a șanselor. În ciuda faptului că e recunoscut ca un om rezervat, acesta a ales să ignore lipsurile evidente: un discurs public nesigur, o viziune neclară și dificultatea de a comunica eficient.
Dacă ar fi să schițăm un program bazat pe declarațiile sale, am găsi doar o listă de priorități aplicabile mai degrabă unui comandant de garnizoană decât unui președinte. Nicușor Dan a declarat că președintele ar trebui să se concentreze pe combaterea corupției și pe reformarea instituțiilor capturate de grupuri de interese. El a descris această misiune drept „o luptă grea” care implică justiția, administrația și coagularea politică – declarații ce amintesc de strategiile unor figuri precum Monica Macovei sau Laura Codruța Kövesi.
Totuși, retorica sa aduce mai degrabă cu cea a unui debutant politic decât cu a unui lider vizionar. Justificările sale, potrivit cărora proiectele sale prezidențiale ar fi benefice și pentru București, sună mai mult a naivitate decât a strategie. De ce, atunci, s-a grăbit Nicușor Dan să intre în această cursă? S-a temut că pierde momentul? S-a săturat de Primărie? Sau, poate, cineva l-a împins să facă acest pas, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri din politica românească recentă?
Este adevărat că înfruntarea sa cu Daniel Băluță pentru lucrările de consolidare din Piața Unirii a scos la iveală un luptător determinat. Totuși, decizia de a candida la președinție dezvăluie și trăsături de oportunism. Nicușor Dan a avut un început dificil la Primăria Capitalei, dar a reușit să finalizeze o serie de proiecte importante: modernizarea podurilor, a intersecțiilor, achiziția de tramvaie, lucrările de termoficare și pregătirea documentației urbanistice. Dacă ar fi continuat cu determinare, ar fi putut lăsa o moștenire semnificativă în istoria Bucureștiului.
Însă, prin decizia de a-și abandona responsabilitățile în favoarea unei candidaturi incerte, Nicușor Dan riscă să dezamăgească. Dacă pierde această cursă, va rămâne un primar fără viitor politic, indiferent de realizările sale la nivel local. S-a grăbit să lovească o minge care nu era pentru el – și a ratat.
Rămâne de văzut dacă o astfel de ocazie, chiar și falsă, se va mai repeta.
