Astăzi, de Adormirea Maicii Domnului – una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății – două dintre marile puteri ale lumii, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă, poartă discuții decisive privind arhitectura de securitate globală și direcția viitoare a ordinii internaționale. Aceste negocieri, cu potențialul de a schimba echilibrele geopolitice, se desfășoară într-un moment de vulnerabilitate economică pentru România.
Mâine, agenția de rating Fitch urmează să anunțe dacă România își păstrează statutul de investiții viabile sau dacă va fi retrogradată la nivelul junk. Un astfel de scenariu ar limita accesul țării la capital străin și ar crește semnificativ costurile de finanțare externă, cu efecte directe asupra economiei și populației.
În acest context tensionat, protocolul statelor stabile impune ca președintele – în calitate de șef al statului și comandant suprem al armatei – să fie prezent în momente simbolice și strategice pentru națiune, cum este și Ziua Marinei Române. Această prezență nu este doar o formalitate, ci un act cu puternică încărcătură strategică, menit să consolideze încrederea instituțională și moralul structurilor militare.
Cu toate acestea, președintele României, Nicușor Dan, aflat la mai puțin de trei luni de mandat, a ales să rămână în Republica Moldova și să lipsească de la festivitățile din țară. În condițiile în care regiunea este marcată de tensiuni internaționale și proximitatea conflictului din Ucraina, această absență transmite un semnal ambiguu atât în plan intern, cât și pe plan extern.
„În momente de criză și sărbătoare națională, poporul român are nevoie de un președinte prezent, care să fie alături de armată și de cetățeni. Orice gest de absență într-un astfel de moment lasă impresia unui vid de conducere și slăbește imaginea României pe scena internațională”, avertizează deputatul Cristina-Emanuela Dascălu.
Mai mult, situația socială din țară se degradează. Pe 8 septembrie există riscul declanșării unei greve generale a primarilor și cadrelor didactice, un semnal clar al presiunii crescânde asupra guvernării și al nevoii urgente de dialog social real.
În loc ca România să transmită imaginea unui stat unit și coordonat, lipsa liderului suprem într-un moment cu puternică valoare simbolică poate fi interpretată ca o vulnerabilitate majoră în exercițiul conducerii statale.
